Pagini

vineri, 25 noiembrie 2011

Ah, ochi lui Camil, ah mintea lui Camil!


Când era tânăr a călărit idei
Și a făcut ordine unde nu exista,
Obligând circul teatral
Să intre în cerc.

De parcă ar putea cocoșul
Să nu cânte când
S-a autoconvins că el ține gospodăria
În creastă
(Dar ce este adevărat este:
Ouă nu face,
Dar nici ouăle nu fac pui fără el).

Din mitici a vrut să facă sfinți,
Dar nu te poți supăra pe el că n-a reușit
Că nici mitropoliții și patriarhii
Nu joacă doar în căruță cazaciocul
Și-au mai căzut și în șanțuri cu verdeață.

Dar avea niște ochi
Pe care doar talentul lui de analist
Îi întrecea în strălucire.

În niciun caz, însă,
Nu asta e pricina pentru care a surzit.
Pur și simplu
A prins vremurile
În care nu se recomanda vorbitul,
Dar nici exersarea timpanului.

Niciun comentariu: