Pagini

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Balada neamului fără vârstă

Ridică paharul, am prins zi întreagă,
Inima râde, pieptul tresaltă,
Nu-mi pasă de cei care neagă
Tot ce-am făcut, dar calcă în baltă.

Părea un moment ca șade să plouă,
Și că n-o să ies la plimbare
Dar eu, chiar de-i frig văd doar rouă
Și-n minte se plimbă corăbii pe mare.

A zis cândva o fată că nu e de bine
Fiindcă nu-mi miroasă concretul
Și-n loc de mâncare m-acopăr cu rime
Iar seara mănânc pe jar epitetul.


Altele mi-au zis că aș fi zăbăuc
Și e clar că aveau și dreptate
Dovadă că-s singur și cânt ca un cuc
Când puteam să am casă-n raţe.


Deci, hai prieteni, glasul mai sus,
După beție, suc de curechi,
Nu mă lăs înșelat de est sau apus,
Nu sunt demodat, sunt doar vechi.  

2 comentarii:

Anonim spunea...

Incantatoare poezie!

Petre Anghel spunea...

Avem a multumi pentru apreciere.