Pagini

joi, 15 martie 2012

Mircea Ciobanu, CRONICA VÎNTULUI


Totul de-aseară e apă :
frunza e apă, însuşi pămîntul se umflă şi curge,
 la vale odată cu drumul; văzduhul e apă dezmălurită :
pînă ieri a fost numai văzduh, azi e apă dezmălurită
ecluzele toate s-au rupt.

Celui ce geme acum
geamătul nu i se-aude.
Ţipătul tău de izbîndă cît de nalt poate fi,
bătaia cu pumnul în masă
cît de răzbătătoare ?
Marele pinten, pe străzi,
trece de-a lungul, cu sclipăt.

Apele tari care dau peste noi îi acoperă
sunetul clar.
Pintenul intră în coastă şi nu se aude.
 Cel ce tresare, străpunsul în coastă, nici el nu-1 aude.
Nici eu nu-1 aud, cum mă clatin pe sub asurzitoarele tone.
Văd o gură deschisă, în schimb ;
văd un pinten cum iese din rana
celui mai drept; văd cum frunza sporeşte noianul
iar dezlegatelor ape.

Totul de-aseară e apă :
frunza e apă, însuşi pămîntul se umflă şi curge,
 la vale odată cu drumul; văzduhul e apă dezmălurită :
pînă ieri a fost numai văzduh, azi e apă dezmălurită
ecluzele toate s-au rupt.

Celui ce geme acum
geamătul nu i se-aude.
Ţipătul tău de izbîndă cît de nalt poate fi,
bătaia cu pumnul în masă
cît de răzbătătoare ?
Marele pinten, pe străzi,
trece de-a lungul, cu sclipăt.

Apele tari care dau peste noi îi acoperă
sunetul clar.
Pintenul intră în coastă şi nu se aude.
 Cel ce tresare, străpunsul în coastă, nici el nu-1 aude.
Nici eu nu-1 aud, cum mă clatin pe sub asurzitoarele tone.
Văd o gură deschisă, în schimb ;
văd un pinten cum iese din rana
celui mai drept; văd cum frunza sporeşte noianul
iar dezlegatelor ape.

Niciun comentariu: