Dacă ştiinţa literaturii s-ar ocupa doar cu cărţile unanim recunoscute ca fiind capodopere, pe lângă avantajul oferit generaţiei tinere (căci este bine ca anii de formaţie să fie dominaţi de vârfuri, de opere şi personalităţi de excepţie, adevărate modele ), ar apare şi unele dezavantaje : descurajarea (niciodată nu voi putea fi ca ei ), nu s-ar cunoaşte experimentele (căci capodoperele sunt reuşite nu încercări), nu s-ar lua contact cu factorii lingvistici, sociali, economici de excepţie. Şi mai este un argument : scriitorii mediocrii trag, inconştient, un semnal de alarmă. Ei ne învaţă cum să nu scriem, sunt un avertisment, ne ajută să evităm capcanele. Cunoscând cum ratează prozatori ca Şerban Nedelcu, Ion Lăncrănjan, poeţi ca Mihai Beniuc, A. Toma, dramaturgi ca Mircea Ştefănescu, Al. Mirodan putem să observăm capcanele pădurii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu