Sclavia este incontestabilă sau orice ar face, sclavul este într-o inferioritate însoţită de una din născare, o inferioritate însoţită de una juridică. Dacă stăpînul hotărăşte să-l facă negustor — pentru a percepe el însuşi beneficiile și sclavul va primi îndată un fel de patrimo-riu numit „peculiu", se va bucura de o autonomie financiară deplină, va avea dreptul să semneze contracte din proprie iniţiativă, chiar să fie audiat ca martor la tribunal, atîta vreme însă cît este vorba de treburile stăpînului şi cît stăpînul nu-i retrage peculiul. În ciuda acestor folositoare aparenţe de libertate, sclavul este şi rămîne un om ce poate oricînd fi vîndut; dacă stăpînul, care are dreptul să-l pedepsească după bunul său plac, hotărăşte că merită să fie ucis, va lua cu simbrie pe călăul municipal, făcîndu-i rost acestuia de smoala şi pucioasa necesare arderii nenorocitului sclav. Tribunalele publice îl pot supune pe acesta torturii pentru a-l face să mărturisească crimele stăpînului său, în timp ce oamenii liberi nu erau ameninţaţi cu cazna.[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu