Unde-i fata,
Întreba mierla pe Mihaiu
Iar el o căuta printre stele,
Deși ea îl aștepta lângă lac.
Taman așa am pățit și eu astăzi, Creola,
Te așteptam să-mi deschizi ușa spre nori,
Iar tu deja te jucai cu îngerii visului
Și-i invitasei
Să-mi dea cu aripe dalbe
Pe la urechi.
Când i-am întrebat
Ce nume să dau poemului,
M-au trimis la pârâu.
Era acolo mierla Mihaiului
Și-ți cânta numele.
Recunosc, am întârziat
Ca să-mi iau cămașa de in
S-o putem șifona în livadă.
Nu am prins decât ultima silabă
Și de atunci fredonez
La, la la.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu