Pagini

duminică, 27 mai 2012

Iată, o pisică


era să strig,
când am văzut
cum se reflectă în lumina
strecurată de ploaie
şi nu era doar pisica
darul adus
de-ntâmplare -
un ochi râdea,
un ochi plângea,
amândouă inimile
se împleteau
de nu mai ştiam
pisică sunt
sau luna rotundă ca
o speranţă nerostită vreodat.

Şi când
te-am văzut
fără val
devenisem adolescent
şi darul a fost un mânz nechezat, cu piciorul din faţă roşcat,
cu picioarele lungi
ca ziua de post,
ca păcatul de negru
gândul că am să-l pierd.

Şi un ochi plângea,
şi un ochi râdea
şi spuneai da
şi spuneai nu
cerându-mă.

Şi m-am odihnit
ca în mormânt
şi am intrat în mormânt.
şi m-am trezit la viată.
şi un ochi plânge
şi un ochi râde.

Doar că nu ştiu
de ce plâng ochii tăi.

Ajunge plânsul meu,
abia mă învăţasem.

Niciun comentariu: