Mediul înconjurător fizic
are adesea implicaţii asupra evoluţiei organzării sociale umane. Acest lucru
este cel mai evident în condiţiile de mediu extreme, acolo unde oamenii trebuie
să-şi organizeze modul de viaţă în funcţie de condiţiile climatice. Locuitorii
regiunilor polare îşi formează în mod necesar obiceiuri şi practici diferite de
cele ale locuitorilor din zonele subtropicale. Cei care trăiesc în Alaska, unde
iernile sunt lungi şi geroase, tind să urmeze modele de viaţă socială diferite,
de cei care trăiesc în ţări mediteraneene cu climă caldă. Cei din Alaska îşi
petrec cea mai mare parte a timpului în interior şi, cu excepţia scurtei
perioade a verii polare, îşi planifică cu multă grijă activităţile în aer
liber, datorită mediului înconjurător neospital iei, în care trăiescomunitate
Dar şi condiţii fizice mai
puţin extreme pot afecta societatea. Populaţia băştinaşă australiană nu a
încetat niciodată să fie una de vânători şi culegători, întrucât continentul nu
adăposteşte plante indigene potrivite pentru cultivare sau animale care pot fi
domesticite în vederea dezvoltării producţiei pastorale. Primele civilizaţii
ale lumii au apărut mai ales în zone cu un pământ adecvat agriculturii - de
exemplu, în deltele fluviilor. Uşurinţa comunicaţiilor terestre şi
disponibilitatea transportului naval sunt la fel de importante: societăţile -
delimitate de celelalte prin lanţuri muntoase, jungle impenetrabile sau deşerturi
- rămân adesea relativ neschimbate perioade îndelungate.[1]
Dar influenţa directă a mediului înconjurător asupra schimbărilor sociale
nu este foarte mare. Oamenii sunt cel mai adesea capabili să dezvolte o
producţie înbelşugată în zone relativ neospitaliere. Aşa se întâmplă, de
exemplu, cu locuitorii din Alaska, care şi-au creat resurse de ţiţei şi minereuri
în pofida naturii aspre a mediului înconjurător. Invers, culturile de vânători şi culegători au
trăit adesea în regiuni deosebii |de fertile, fără să se fi implicat în producţia agricolă sau pastorală. De
exemplu, Kwakiutl din din insula
Vancouver - al căror mod de viaţă s-a menţinut
aproape intact până cu un
secol în urmă, trăiau într-un mediu care le oferea peşte din belşug, fructe şi plante comestibile. Ei se mulţumeau cu un
astfel de mod de viaţă (de vânători şi culegători) în condiţii atât de
favorabile, şi nu au fost nevoiţi să treacă la o agricultură stabilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu