Salvarea căprioarei

Lui Nicolae Labiș

Hai la pădure,

Printre vechii copaci

Coloane de templu,

Cuibare de păsări

Cunoscătoare de cer.

Vom culege mure

Și vom număra plopii firavi,

Ne vom lua de mână

Ca să prindem trupul stejarului.

Te voi învăța să asculți liniștea

Și să-ți recunoști chipul

Într-un ochi de ploaie.

Înainte de întoarcere,

Am să-ți mărturisesc,

Prietene,

Marele secret :

Nu e nicio deosebire

Între univers și bobul de rouă,

Așa cum nu se desparte oceanul

De streașina cerului.

Niculăiță, promit

Să nu mai ucid nicidată:

Nici spre mine nu voi îndrepta săgeata,

Necum spre fiica jertfei.