Cântec fără orchestră

Psalmul meu e ca un râu,

Curge apa cum vrea ea,

Eu privesc

Şi nu pricep,

Dar admir.

Psalmul meu e cum e focul

Dragostei din piept curat -,

Nu ştiu sursa de cărbuni,

Ştiu că ard,

Dar nu iau foc.

Psalmul meu e ca un abur

Ce mai ţine viaţa-n cerc,

Vin copiii să se joace

Şi se trezesc înţelepţi.

Ca un rege-i psalmul meu,

Stăpâneşte cu dreptate,

Dă orice, nu cere-n schimb

Decât semn de împăcare.

Psalmu e privirea trează

Ce-o arunc peste câmpie,

Hai cu mine, hai copilo,

Şi în loc de vreo psaltire

Să privim o păpădie.