Pagini

sâmbătă, 16 iunie 2012

Culori de Rembrand



Un copac, o creastă de cocoş
Cântă cu frunzele îndreptate
Spre Soare,
Cum se trezeşte pruncul
Spre sânul mamei
Şi omul matur spre
Fiul Omului.

Păunii sunt începători
În ale artei
Când apar zorii:
Infinite culori visate
De poeţi impresionişti
Dau buzna la fereastră
Şi se roagă de retina
Ochilor mei
Să se îmbogăţească.

Tu dormi,
Mă ocup eu de lacătul lumii,
Voi închide poftele în adânc,
Îmi voi opri piciorul de la gropi
Băltite şi cu cu miros stătut.

Azi e lumină pe creste.

Creasta munţilor,
Creasta cocoşilor,
Pene de păun,
Roşul curcanului sub gât.

Buzele tale ca o mură.

Niciun comentariu: