Vin la tine, domnule,
Când mi-e sufletul plin
Şi simt cum se revarsă
Butoaie de daruri
În pivniţele averilor mele
(Din cuvinte şi pulberi de stele).
Nu există drog mai puternic
Decât gândul că tatăl meu
Eşti tu,
Vinurile scumpe sunt apă de ploaie
Pe lângă parfumul
Florii de cireş,
De salcâm,
De vie,
De tei,
De iarbă.
Iasomie, iasomie,
Tot la tine vin, domnule
Şi când dau de necaz.
Şi mi se îndoaie genunchiul
(Anevoie se îndoaie,
Uşor alunecă,
Scârzâie precum uşa
Bătrânului singuratec,
Face zgomos precum cheile paznicului
De temniţă politică).
Vin la tine, domnule,
Cu inima deschisă.
Altfel unde.
Altunde ce.
Altcui când.
La tine. Doar la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu