Pagini

duminică, 12 august 2012

Psalmul 139 în reluare calmă



Ce bine este, Domnule,
Că mă cunoşti.
Astfel scap de orice
Înscenare
Şi nu-mi trece prin cap să mă prefac.
Doar nefăcutul
Încearcă să se facă,
Dar pe mine
Mă ştii dinainte
De-a se fi întîlnit tata cu mama
Şi nici ei nu aveau habar ai cui sunt.

Cum de le ştii tu pe toate, Domnule,
Cum se ţes şi se cos lucrurile în cer
Nu am habar şi nici nu-mi bat minte,
Că oricum nu pricep
(Şi nici nu ştiu la ce mi-a r folosi,
Nefiind treaba mea).

Dar îmi vine a râdere de drag:
Dacă m-aş urca în cer,
Tu ai fi acolo
Şi în adânc de voi coborî.
Tot tu mă aştepţi
Că la tine nu este întuneric sau lumină.

Este doar este!
Domnule, eu vorbesc
Că nu pot să tac
Şi nu-mi ajunge
Să mă minunez
Doar în gând.





Niciun comentariu: