Urează-mi noroc, Penelopa,
Omul ştie când pleacă
Dar nu are habar când se-ntoarce.
Astfel şi altele multe
Şi cu drepte în cumpănă
M-a învăţat tata, meşter la pierderi.
La mine a altfel norocul:
Ştiu când mă-ntorc
Dar zilnică-i fuga.
Alerg desculţ pe pământ,
Îmi era prieten cândva,
Mă culcam pe el căpătâi
Şi nu mai voiam aşternut,
La rană-l puneam
Şi roşul devenea alb văzduh.
Trimite vântul
Să bată în pânze,
Nori să prăvale,
Fulgere scapere.
Ardă pământul,
Scaldă-mă apele.
Între cer şi pământ,
Pe ape, în adânc, în văduh
Te voi aştepta
Ca săracul comoara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu