Pagini

vineri, 14 septembrie 2012

Cât de departe



Cât de departe poţi fi
Dacă văd stelele
Iar până la ziuă
Le urmăresc drumul
Presărat cu negre nostalgii.

Şi de ce nu te aud,
Dacă spărtura pe care
O spintecă tocmai acum
Un aeroplan
Sub cerul cenuşiu
Îmi vâjâie-n urechi.

A fost vorba
Că n-ai să pleci
Până nu întorc
Ceasornicul
Şi nu potrivesc acele
La doisprezece fix.

E drept,
Nu hotărâsem dacă e miez de noapte
Sau jumătatea zilei.

Zarul a căzut pe întuneric
Nu se putea citi nimic
Pe vreuna din laturi.

Noroc că s-a oprit vântul
Şi te-am zărit printre stele.

Eşti tot frumoasă
Ca în rama ferestrei
De la un tren din câmpia
Care m-a tras în sus.

Pornise vertical
Şi aşa a mers
Fără să facă zgomot
Şi fără să observe careva
Că zburăm.

Un comentariu:

albert butte spunea...

Mi- a placut! Frumos poem!