Pagini

miercuri, 31 octombrie 2012

Cadou nesperat



Nu mai sunt trist de un secol,
Poate mai puţin, s-ar putea zice:
Nu se schimă nimic în esenţă
De când pe lume se nasc fii şi fiice.

Iar tristeţea, ca şi bucuria
Nu se încadrează în veche tipare
Aşa cum dragostea nu se dă
Decât celui ce merge pe mare

Pe nori negri sau călcă pe şerpi
Şi stă la taifas cu luceferi
Păşind cu iubita pe  Calea Lactee
Şi din incendii de dor ies teferi.

Nu sunt rist nici de vin uragane
Sau mă împing duşmanii în gropi
Tocmai atunci se naşte un vers
Şi caut  printre lacrimi doi tropi.

Unul să fie pentru conţinut
Sau ce numeau grecii idee,
Apoi îmi amintesc de-acea seară
Când cereai să te gust ca femeie.

Nu prea puteam să te-ascult,
Eram trist ca un clovn ignorat
De atunci am doar zâmbet pe buze:
Te fac rege, ai zis, intră-n regat.

Niciun comentariu: