Plinul golului

Ce bun ar fi un somn în vie

Sau chiar într-un lan de porumb

Rezemat după coceanul uscat

Care niciodată nu-i strâmb.

Floarea soarelui e  încă uscată

Paserile cerului o pețesc permanent

Nu-mi spune să gonesc ciorile

Mai bine rămân repetent

Cum am fost când încurcam plusul

Cu minisul care nu era gol;

Paharul fără conținut înăuntru

Pentru mine-i adâncul simbol

Fiindcă pot să pun înăuntru orice

Și chiar eu să devin oarecine -

De când te știu sunt bătrân aladin

Dar acum anfora e plină cu tine.