Era linişte în odaie
Ca înainte de zidirea ei,
Mai linişte
Decât în pustiul
În care i s-a cerul celui de dincolo
De Tibru (era un roşcovan)
Să-şi folosească fiul pe post de miel.
Era linişte doar în casă,
Demonii dădeau ocol
Duelându-se cu furci de oţel,
Erau furioşi că nu vor avea
De ronţăit suflet proaspăt.
L-am ajutat să stea drept,
Cum stătuse întreaga viaţă
(El şi când era doborât la pământ,
Tot drept se întindea)
Nu a spus nimic despre el.
Repeta cuvântul binecuvântare
Se auzeau clar vocalele,
Consoanele erau limpezi.
Dar mai tare se auzeau lacrimile
Care-i ţâşneau din ochii lui
Nevăzători.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu