Blaga despre sat

“Nu s-a creat până astăzi un stil arhitectonic monumental romanesc, dar aceasta nu e neaparat necesar spre a putea vorbi despre duhul arhitecturii, care se reveleaza pe deplin şi într-o simplă casă ţărănească sau într-o bisericuţă îngropată sub iarbă  şi urzici. Cât priveşte formele şi construcţia arhitecturală a case­lor ţăraneşti ni se pare a putea semnala cel puţin un efect negativ, dar invederat, al specificului nostru orizont spaţial. Efectul se vădeşte mai ales făcând o comparaţie cu arhitecturile, care im­plică alte orizonturi. Se ştie bunăoară cum casa rusească cedează în forme ei arhitectonice tendinţei de expansiune în plan. Casa rusească face, faţă de cea românească, risipa de spaţiu. Orizontul plan o invită să se întindă. Bisericile ruseşti, de diverse tipuri, au o singură dimensiune sigură: orizontală; verticala lor are nesiguranţa unui derivat: ea se cladeşte pe rând, prin abside, bolţi şi cupole, treptat tot mai înalte. Tot aşa se ştie cum arhi­tectura apuseană, şi mai ales nordică, manifestă - nu se ştie la ce chemare a cerului - o evidentă tendinţă de expansiune în înalt. Intervin în amindouă cazurile, cu pecetea lor, orizonturile spaţiale specifice oamenilor şi locurilor. De vreme ce orizontul spaţial, indefinit ondulat, al nostru, zădărniceşte din capul locu­lui o expansiune, fie în plan, fie în înalt, vom surprinde geniul nostru arhitectonic pe o poziţie intermediară, care păstrează atenuate în drept echilibru cele doua tendinţe opuse. Orizontul specific împiedică ipertrofia dimensională în sens unic, şi inter­vine astfel cel puţin negativ în determinarea formelor arhitec­turale.[1]

---

[1] Blaga, Lucian, “Apriorism românesc”, in Spaţiul mioritic, Bucureşti, ELU,[1936]1969,  p.128.