Nu mai ţin minte
Îmbrţişările mamei,
Dar sufletul păstrează căldura,
Cum Polul Nord are
sub el
Razele de la
facerea lumii.
Era caldă apa din
urcior
La secerat,
Calda cea din
botcă,
Era iute ceapa
secetoasă
Şi nu am habar dece-mi
revin în minte
(Mai mult le-am
privit -
Gustul era luat de
vânt
Şi dus săracilor
De la marginea satului).
Cad firimituri de
la ospăţiul
Îngerilor
Pe buzele mele
uscate,
Domnule,
Şi e multă sare în
jur
Încât pământul
crapă
Ca o coajă de
măslin blestemat.
Trimite ploaia,
Domnule,
La ceas potrivit,
Sau la
voia-Înălţimilor tale.
Să ducă la vale
În Marea cea Mare
Melncolia copiilor
Fără părinţi.
Eu am la cine
striga:
Ava, Ava!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu