Pagini

miercuri, 28 noiembrie 2012

Eugenia Miulescu, Între două ţărmuri



Am fost aruncat
Pe ţărmul speranţei
Cu o biată iluzie
Şi aşteptam cu ochii închişi
O mină pe care s-o ating
Înainte de-a se fringe.

Locul căderii e strimt,
Alunecos
Pe el a crescut anevoie cuvântul,
Păsări de pradă
Lungi, numai picioare şi ciocuri,
Mănîncă în grabă şi sigur
Restul unui creier
Învaţă să gindească.

Şi trupul, ca la-nceput de lume,
Stă ghemuit.

Nemişcat de frică
Nu e nici un loc ferit.

Păsările au invadat pămîntul
Şi înghit lutul
Din care
Odată cu-nceputul
S-a întrupat cuvântul.

Niciun comentariu: