Fiul şi tatăl lui Zacheu

Nu se sterpezesc dinţii

Copiilor

Doar că au mâncat aguridă

Părinţii lor

Şi nici nu plăteşte oaia

Paguba caprei.

Am sădit un pom

Şi nici nu aveam de gând

Să mă umbresc lângă tulpina lui,

Dar în toamnă

Soarele s-a colorat

În aur

Şi trimitea spre cer

Parfum de viaţă.

Nu ştiu cât de puternică e rădăcina

Tatălui meu,

Dar ştiu cât de încinse îi sunt rugăciunile.

Am zărit pe fereastră genunchii lui

Tremurând

În timp

Ce-mi rostea numele.

Şi geamurile de la fereastră

Au fremătat

Ca duzii când a trecut Domnul

Pe sub trupul firav a lui Zacheu.

Zacheu, Zacheu,

Eram la fel de neînsemnat la trup, Domnule,

Aşa că dacă dai ascultare tatălui,

Când ne vei cinsti casa

Vei da peste amândoi.