Pagini

vineri, 9 noiembrie 2012

Jocul mâiniilor



Voia poetul
Să sărute fiecare deget,
Dar mie, copilo,
Îmi trebuie doar unul
Care să mă cheme
Spre zările nalte.

Aud
La mijloc de ceaţă
Geamătul înăbuşit
Al iubirii răsfrânte
În razele lunii,
În nesfârşite tăceri.

În palmă e semnul discret
Al urmelor lăsate
De mângâieri neîmplinite.

Aşteaptă vara,
Când te vei juca în nisip
Te voi atinge cum vârful razelor
Mângâie genele.

Când te trezesti,
Mai priveşte o dată lumina din geam:
Toată noaptea ţi-am vegheat somnul.

Păstrează visul.

Un comentariu:

Georgeta spunea...

Mainile...ce mister!
Frumos!