Naşteri multimple

Dacă tot au căzut frunzele,

Vino, iubito, să numărăm

Potecile de flori,

Povestea aceea cu fiul de împărat

Născut cu o carte în mână.

Eu am stat de vorbă cu el,

În mijloc de noapte,

Mijloc de codru,

Mijloc de viaţă,

Mijloc de fecioară

(Ce cald e sânul mamei adormite!).

Zice că că doar pe fiii iubiţi

Îi ceartă tatăl,

Pe cei plecaţi de acasă îi adastă

Pe prispă,

Pe fiica necinstită

O are în dreptul inimii

Şi se roagă Fecioarei s-o ferească

De toiagul murdar de tămâie.

Aseara, înainte s-adorm,

Mi-a spus că Iacob nu va închide ochii

Până nu se va întâlni

Cu feciorul ascuns trei zile

În neagra fântână.

Rândurile de seamă

Luceau ca aurul prin flăcări cercat:

Nu, nu te voi părăsi,

Dau regate şi lumi pentru tine,

Israele,

Primul prins de călcâi înainte

De naşterea trupească.