Roata olarului

Când încep să te doară oasele,

Şi-o ia care încolo, ca-n iarnă cârlanii,

(Că nu le mai faci faţă să le înmoi genunchii),

Priveşte cum înfloresc migdalii.

Poţi să-i înlocuieşti cu flori de salcâm,

Cu beteala din amarele frunze de nuci,

Sau poţi să-ţi desfunzi urechile

Şi să numeri refrene de cuci.

Când respiri anevoie şi fără ritm

Şi crezi că te-au prins păcatele

Din urmă sau au luat-o-înainte,

Nu fi trist, doar nu mai fă altele.

Ţi se pare că ridurile pe chip

Ar fi mai dese decât frunza şi iarba

E o constatre corectă,

Dar vezi de ţi-ai terminat treaba.

Nu mai lungesc vorba, copile,

(Ştii că am fost meşter în limbajul oral)

Reţeta e simplă, la îndemâna oricui:

Mergi să te repare Sfântul Olar.