Domnule, mama-i bătrână
Şi nu mă poate duce la râu
Ea nici nu mai poate pricepe
De ce am crescut şi nu mă cară în
braţe.
Tata mi-a tămâiat fruntea,
Cu vorbe frumos mirositoare
(Silabele curgeau în valuri,
Vocale se ridicau înspre cer).
Era un fel de cor îngeresc,
Mânuitorul plutea ca un fulg,
Îngerii Domnului încălzeau
universul
Iar demonii pieriseră-n gropi.
Arhanghel al veştilor bune,
Mihail zâmbea ca un prunc,
Nu mai avea cute pe frunte
Şi gene de om nu mai picurau
sare.
Domnule, părinţii s-au dus la ai
lor,
Cuminţi aşezaţi printre flori
fără rod,
Pe mine du-mă la râu
Şi salvează-mă din coşul de
trestii.
N-am nici-o grabă, fireşte,
Pot cânta mai departe
Osana, osana, Fiul lui David,
Ştiu că-ţi respecţi orcând şi
oricum spusa
Că vei veni să ridici
întristarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu