Pagini

miercuri, 16 ianuarie 2013

Amnezie



Tot caut, domnule,  să aflu
Ce nume aveau
Popoarele acelea
Care îşi dărâmaseră templul
Şi nu se mai închinau
Lui Dumnezeu.

Ştiu că nu le voi găsi numele,
Domnule,
Că le-ai şters chiar tu,
Iar pe unde trece degetul tău cu mânie
Devin munţii nisip
Iar cenuşa e înghiţită
De mări şi oceane.

Ştiu de ce le-ai şters numele,
Domnule,
Fiindcă le spusesei din timp,
Şi la netimp
Şi la vreme potrivită
Să nu uite de unde au ieşit
Şi unde ai vrea să se ducă.

Era într-un câmp
O casă fără stăpân.
Ai intrat şi nu ţi-a răspuns
Nici ecoul,
Iar cei din jur erau muţi.
Şi surzi, domnule.

Uitaseră de mult cum îi cheamă.
Şi nu mai ştiau cine le mişcă
Inima.

Niciun comentariu: