[1] «De ce scriem
cărţi despre lucruri pe jumătate adevărate?» (Mathesis). De vreme ce am
ajuns la gîndul că adevărul fiinţei este «elementul», să scriu o carte
adevărată, despre ceea ce este. Chiar dacă nu va fi o carte, va fi o călătorie.
*
[2] Intrarea în
element, «reintegrarea». Nu sînt toate reintegrările o asemenea strămutare? Literatura
fantastică, o ascensiune către element, poate şi căutarea altui plan de
realitate sau a altei substanţe în care lucrurile sînt. La Mircea Eliade
lucrul e izbitor, căci fantasticul lui ţine de arhetipuri, deci e intrare în
fiinţă. Orice « fantastic» ar putea fi pe linia aceasta. Romantismul tot. Ceva
din suprarealism. Extazurile. Chiar ştiinţa-ficţiune.
[3] Să vezi din ce în
ce mai puţin oameni şi lucruri, în schimb elemente. Dar aşa facem, în fapt.
Elementul ca pozi-tivitate. Totul e în element: planta sub elemente, animalitatea
în elemente. Profesiunea. Spiritul obiectiv (adulmecări, feromon-uri, auzuri,
mirosuri, captărV de unde, radaruri) omul e întru. Descoperirile ştiinţifice ca
dezvăluiri de elemente (magnetismul, electricitatea, dar şi gravitaţia, ori
cîmpul; cerebralitatea). Elementul mecanicului (Leonardo), ai sistemelor, al
atracţiilor şi repulsurilor [sic!]. Capitolele fizicii, forţe ale tuturor
ştiinţelor, descriu elemente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu