Pagini

duminică, 27 ianuarie 2013

Ursitoare



Poetul se naște cu patru ursitoare la cap,
Nu cu trei, ca tot omul,
Ele fiind primele care știu
Că e doar în carcasă bipedă.

Picioarele îi sunt date
Să se împidice,
Iar ele îl ajută
Să nu cadă în nas
De teamă că le-ar strica vraja
Uplând văzduhul cu vise.

El vede numai alb și negru
Fiindcă între naștere și viață
Gustă lacrimi de lebădă,
Iar noaptea judecă procesele de divorț
Dintre greierii îndrăgostiți
Și dă sentințe cu sensuri multiple.

Mama
Când a fost întrebată
Ce-și dorește pentru singurul prunc
Care va țopăi printre stele
Le-a răspuns cu obrăznicie:
Nu-i treaba voastră,
Dansatoarelor,
Copilul meu va sorbi lapte
Din Calea Lactee
Și o va cânta
Drumul robilor.

Și hrana, hrana de unde
Au vrut să știe în cor și hlizând.

Cuvinte, cuvinte, le-a șoptit femeia
Care redevenise
Fecioară.

Niciun comentariu: