Pagini

joi, 11 aprilie 2013

Ca Lot la capătul lotului


Nu mi-a fost greu să ies din cetate
Aerul greu, în ureche tumult,
Potecile  erau astupate,
Drumurile înnegrite de mult.

Păsările cântau simfonii false,
Şi femeile îşi aruncau pruncii
Cum din ţest ieşeau turte arse
De câte ori se auzeau cucii.

Îngerul avea ruptă cămaşa
De când se apărase de viol
Degeaba îmi aminteam eu de naşa
Jurând la botez că nu voi fi gol.

Se lepădase chiar de Satana
Pe care îl agăţase în cui
Cu gândul că voi plăti vama
La urmă, când voi vrea să mă sui

Şi să scap de pustiu, alegând
Înspre munte, nu spre turnul Babel
Unde zidul a ţinut loc de gând
Şi s-a urlat în limbi fel de fel.

Spre cetate nu am mai privit
În urmă era fum şi sare destulă,
Nu mai era nimic de plivit
Şi n-am vrut să mă acopăr de hulă.

Acum simt din nou iz de gloată
Şi jertfe aduc azi câinii,
Vremea se scurge, parcă e beată
Şi în cimitire pasc câinii.

În temple tronează moneda de aur
Pofta ia tot ce poate înghite.
Locul sfântului - luat de un taur.
Sângele curge pe blidul de linte.

Niciun comentariu: