Am văzut
cum se ridică o casă
Şi ce importantă e
temelia
Dacă vrei să i se
spună aleasă
Şi pe streaşini să
cânte ciocârlia.
Vorbeşte piatra de
sub pământ
Când o loveşti şi-o
asculţi dacă sună
Şi numai dacă
scoate note de cânt
Treci la altă
etapă: măsură.
Şi astfel stabileşti
cine eşti
În raport cu
pământul şi cerul,
Că greu trece
timpul când creşti
Şi slefuieşte roata
dulgherul.
Temelia va trebui
să fie cuvânt
Care nu se uzează
sau se ia înapoi,
Pe creste înalte
aburii devin vânt
Şi nu rezistă decât
florea de soi.
Voi lua aminte la
cetăţi prăbuşite
Care de care cu fum
de Sodoma
Care-au crezut că
plăceri infinite
N-ar duce la sare,
ci rezistă aroma.
Să pui la intrare
un semn pentru gând
Şi să te-nsoţească
de pleci sau de stai
Nimic nu te ţină
legat de pământ
Când se-anunţă
nunta strălucitului crai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu