Pagini

miercuri, 3 aprilie 2013

Petre Stoica despre Marin Preda

"Loca­tarul proeminent şi statornic al aşezămîntului brâncovenesc era Marin Preda. (Întrebîndu-l odată de ce îi place afurisita de Mogoşoaie, mi-a răspuns sec: „Nu pot fără ea!") Ca vechi chiriaş îl întrecea numai Teodor Mazilu, prietenul drag, dramaturgul de inegalabil talent. Văduvită de ei, Mogoşoaia a rămas fără profil, fără anatomie, o fan­tomă oglindită în ape ucigaşe. între zidurile ei de fortăreaţă medievală răsună de bună seamă şi azi cuvintele Marelui Singuratic înmuiate în amestecuri de oţet şi parfumuri pătrunzătoare, niciodată iscînd supă­rare: „Ce faceţi, beliţilor? Beţi? Ce beţi?!... Ia să văd"... Şi răsună rîsul lui sacadat, sănătos, brueghelian, stingîndu-se în acel de neuitat „he-he-he". Cuvintele-i grave, de înţelepciune socratică, născută dintr-o lume a purităţii ţărăneşti şi din cea a cărţilor pe care ştia să le citească în adîncime, ca puţini alţii, răsună însă în afara zidurilor, în inimile prietenilor. în inimile celor ce i-au stat în preajmă, deseori pînă în zorii zilei: Eugen Simion, Lucian Raicu, Sonia Larian, Mircea Dinescu şi Petre Anghel."
 

Niciun comentariu: