Trezeşte-mă
dimineaţa
Cu-n zâmbet de
iarbă crescută
Şi sigur că şi pe
la prânz viaţa
Nu va avea miros de
cucută.
Să-ţi poposească
petale pe buze
Şi macilor să le
fie ruşine,
În genunchi să cadă
şi-n scuze
Să fugă ca trenul
pe şine.
Să-mi spui vorbe
pline de farmec
Şi să roşesc de
calde emoţii
Când vei ascunde
lumina din bec
Tremurând de parcă
vin hoţii
Să te fure pe tine,
să mă ia la furat
Să nu mai fim din
doi unul.
Aş vrea să nu ştim
de păcat
Cum de modestie nu
ştie păunul.
Şi pletele tale să
lucească-n lumină,
Să aud cum cântă
stelele-în zori,
Să-mi ceri să mă
scutur de tină
Şi să primesc
lecţii de zbor.
Iar din văzduh să
mă strigi
Să nu-mi mai fac
planuri de zor
Că din greşală ai
să mă-mpingi
Şi-am să leşin de plinul
din dor.
Am înţeles, dar
zâmbeşte,
Trăim înc-o zi fără
ceaţă.
Inima mea încă bate
şi creşte
În ritm de tic-tac,
ca în viaţă.
De vom obosi, ca
Esop
Îţi voi spune glume
cu rost
Să nu fii tristă e
unicul scop,
Coboară din nori,
să-mi fii adăpost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu