Alunecă timpul
Ca undelemnul căzut din candelă
Şi tu continui să zâmbeşti
Ca în prima noapte
Când n-am putut dormi.
Numai Bacovia ştia
Ce naşte dintr-o ploaie
Într-un târg cu praful până la
Gleznă,
Iar eu strig zadarnic după copilărie
Să-mi repare unghiile rupte
În bolovanii arşiţei.
La mare, la mare,
S-ar fi odihnit poetul nemuririi,
De-ar fi avut putere
Să-şi dezlipească
Privirea
De cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu