În bibliotecă am
stat
Până la înserare,
Apoi m-am
strecurat ruşinat
Într-o tavenă cu
femei despletite,
Una dintre ele
semăna cu fustele mamei
Şi am luat-o la
goană.
Cârciuma era
toată o uşă deschisă,
Nu-mi era foame,
nu-mi era sete,
Dar frigul mi-a
aşezat carafa în mână.
Am zăbăvit acolo
Prefăcându-mă
vesel
Până l-am văzut
pe tânărul Faust
Semnând cu un
condei care-i era străin
După ce-şi
înmuiase pana în gârla mândriei.
Nici n-a termnat
ultima literă
Şi îmbătrânise.
De atunci tot
încerc sinonime
Şi scriu epistole
Către fecioare
Care nu-mi numără
Ridurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu