Pagini

marți, 8 octombrie 2013

Melancolii tomnambule


Te-am așteptat din trecutele ere
Pe când credeam că soarele e tavan,
Întineam mâna să prind stele
Și nu simțeam că totul e-n van.

Într-o primăvară am adormit
Încolăcit de-a lungul unei brazde
Și abia spre seară m-am dumirit
Că și femeia tot așa arde.

Când eram tânăr m-am tot întrebat
Dacă e bine sau nu să zbor
Și m-am trezit când am fost la arat
Cu-n bunic fericit: mai avea un picior.

Nu mai pune întrebări, iubito,
Savanții caută de mult dezlegări
De ce trenurile pornesc subito,
Dacă tot alergă să intre în gări.

Acum, dacă tot ai venit
Mă întreb când o să pleci
Și dacă se poate bate un nit

În poarta  închisă cu sunete seci. 

Niciun comentariu: