Doar a deschis
domnul meu
Pleoapele
Şi norii au luat-o la fuga
Spre saharele
lumii,
Cum fugeau
demonii când apărea
Adevăratul Rabi.
Doar am privit pe
fereastră
Şi mi s-au umplut
plămânii de viaţă,
Inima şi-a găsit
ritmul,
Iar eu mi-am
amintit
Că nu sunt orfan.
N-a fost
trebuinţă
Decât să-mi
îndrept gândul
Spre plus
infinit,
Precum corăbierul
spre Steaua Polară
Şi paşii n-au mai
alunecat,
Păsările cerului
au venit
Să-mi mănânce din
palme,
Lupii se gudurau
ca pisoii
Căţălandriiţ
Porumbeii poposeau
pe umerii mei
Şi-mi şopteau
binecuvântări
Ca în basmele cu
tinereţe
Fără şi fără şi
fără
De moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu