Pagini

luni, 18 noiembrie 2013

De pe la 146 psalm

           
Nu vă puneţi speranţa
În cei puternici,
Că nu sunt decât umbre de tauri
Şi-şi pierd vlaga
De îndată ce-i scopesc
Mai marii lor.

Pier ca orice muritor
Exact când se cred mai în forţă,
Iar sufletul lor dispare
Ca aburul,
Aşa cum li se pierd şi proiectele.

Altceva e cu omul
Care se raportează la cele veşnice,
La adevăratul Dumnezeu.

De acoloe vine apărarea săracului,
A prizonierului,
A văduvei,
A copilului orfan,
A celui asuprit de judecători
Şi stresat de procurorii necinstei
Sau de portăreii majorităţii.

Adevărata dreptate
A Domnului meu
Împărăteşte până la sfârşit.

De aceea mă şi trezesc dimineaţa
Să compun o cântare
Şi să vă invit
La o laudă în cor.

Glorificaţi-l pe Dumnezeu!

Niciun comentariu: