Cândva,
nebunii nu aveau curajul
Să latre
Că nu există
Dumnezeu,
Proştii păşteau porcii
Sau culegeau dude.
La Băileşti nu aveau voie să intre
În vorbă cu bătrânii
Şi gospodarii
Fiind urmaşi de beţivani
Care-şi vânduseră pământul
Sau de mincinoşi patentaţi.
Acum cei ce conduc poporul
Şi-au pierdut minţile
Şi-i ronţăie pe bieţii oameni
De parcă ar roade popcorn.
Dar curând îi va lepăda Dumnezeu
Cum leapădă pământul gheaţa
În luna lui martie ghioceleanu.
Atunci să vezi chiote de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu