Foamea (Pictorului Matei Şerban)

Nu dă ocol de-a dreptul,

Cum credea răspopitul moldav,

Care-şi amintea din copilărie

Doar ce le plăcea boierilor junimişti

Să asculte.

Nu,

Se învârteşte în jur

Ca un abur,

Pare că o va lua în sus,

Fecioară firavă,

Că nu are de-a face cu tine.

Întreabă mintea

De poate rezista

Şi primeşte semnale pozitive.

Apoi,

Femeie lacomă,

Stătută

Şi fără ruşine,

Cunoscătoare de boli venerice

Şi mâncătoare de averi,

Te strînde de gât.

În ăst timp

Stomacul rode,

Burta e baltă

Plină de dureri.

Somnul stăpâneşte tot

Când duhul se retrage ruşinat

Că trupul nu mai e templu.

Trage aer în piept,

Fiule,

Se poate trăi doar

Din cuvânt.