Fratele tău nu se
câştigă
La bursă
Şi nici roata
norocului
Nu ţi-l va aduce
alături.
Cum nu se mişcă
muntele din loc
Cu privirea
Tot astfel nu se
va înmuia
Inima lui, de-l
vei certa cu ură.
Se topeşte ceara
Numai când
flacăra se apropie,
Pământul lasă
bobul să încolţească
În zilele cu
Soare
Şi la chemarea
Cerului.
Întră în cortul
fratelui tău,
Apleacă-te pe
genunchi
În faţa lui,
Coboară-ţi
privirea,
Încinge-i
picioarele cu braţele tale
Calde
Şi taci,
Nu spune nimănui
ce ai făcut,
Nu povesti ce a
gresit.
Taci,
Iar după şapte
zile,
Să taci din nou.
Abia când se
împlinesc şaptezeci
Şi şapte de zile
Să şopteşti:
Ce om minunat e
fratele meu,
Nu-mi amintesc să
fi greşit vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu