Sensul vieţii

Când eram mic

Am vrut să mă bat cu zmeii,

Iar de unul,

Chiar de mine făcut,

Am urcat până la nori

(era ceaţă,

Iar cerul coborâse în copacii

De care mă legănam).

Mai târziu, tânăr fiind,

M-am luptat cu balaurii

Care îmi plimbau iubitele pe străzi

Şi în trăsuri de aur,

Lăsând la pământ vreo doi-trei.

M-am împotmolit

Când am jucat poker

Cu artiştii,

Că fiecare avea un as pe mânecă

Deşi nu-l folosea.

Şi tu umbli după lucruri mari?

Am fost întrebat de vocea unui proroc,

Iar eu am răspuns că aşa e.

Îţi voi da ca pradă de război,

Mi-a promis,

Chiar viaţa ta,

Oriunde vei merge.