Era mai frig ca acum,
Mai frig ca-n luna lui februar,
Mai rece ca la Polul Nord,
Mai tremurândă ca în singurătate.
Dar era alb
Ca-n câmpul capsulat
Cu flori de bumbac,
Cam ca trupul unui copil
În apa botezului.
Nu ştiam de ce era frig,
Un ştiam de ce era alb
Înainte de Crăciun
Şi
Înainte de Anul Nou.
De ce, domnule, am întrebat
Un înger care plana în văzduh
Şi se îmbrăcase în negru
Ca un bătrân călugăr.
Mi-a răspuns
Cu un singur cuvânt.
A, da, Nichita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu