Pagini

luni, 9 decembrie 2013

Amintiri rozalii


Vântul nu ne-a mutat casa
Şi nici cutremurul nu a spart-o vredată,
Corbii veneau seară seară de seară
Şi-şi făceau veacul pe nucul uscat.

Uneori l-a trăznit
Fulgerul care despică noapte,
Dar şi fără vârf
Îşi ducea cu demnitae spre cer
Bătrâneţea.

Tata nu a mai apucat
Să-l vadă mobilă,
Între timp mesele se făceau din rumeguş,
Scaunele din beţe,
Iar fecioarele se măritau
Gata mămici.

Cred că unul dintre corbi –
Cel puţin unul –
Mă ştia pe nume
Şi asistase la naşterea mea,
Altfel n-ar fi avut rost
Să-mi povestească seara
Pe unde-l purtaseră aripile de vânt.

Tata nu mă credea,
Zicea că glumesc,
Dar mama mă ruga să-i refac şi ei filmul

Cu plimbările mele prin cer.

Niciun comentariu: