Pagini

duminică, 1 decembrie 2013

Ţara mea din România


Astăzi am văzut-o transparentă,
Coloane de marmoră
Îi păreau braţele,
Capul era semeţ
Ca un munte,
Iar pântecele rotund ca un cerc.

Când i s-a odihnit Soarele
Pe frunte
Lucea ca aurul curăţit prin foc.

Îşi ştersese lacrimile
De logodnă
Îşi legase şorţul la brâu
Şi-şi servea oaspeţii.

Sub cămaşa largă
I-am zărit pumnalul
Pregătit pentru trădători.

Pe tine, Ţară,
Nu te voi vedea niciodată
Goală
Şi nu vei fi de tot dezbrăcată,
Eşti pudică.
Şi
Eşti sfântă.





Niciun comentariu: