Am prea multe
camere acasă
Şi rândunelele se încurcă-n fereşti,
Norocul meu stă în razele
De îndoială
Care îmi bat în geam
Când caut nume pentru nelinişti.
Am primit veşti
Că ai peţitori din ţările calde,
Califi cu mii de cămile,
Arabi cu fântâni de aur sub cort,
Şi chiar bancheri din ţari de cantoane.
Voi vinde casa cu multe odăi,
Mă voi retrage mai spre munte, în Nord.
Unde ajung eu, nu mai pune nimeni piciorul,
E fără asfalturi şi fără cărări.
Ca în poveşti,
Presar ca semne de bune cătări
Silabe de cântec.
Şi uşa deschisă.
Şi uşa.
Şi eu.
Şi năframa încă bolnavă de alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu