Plinius Bătrânul

Cenuşa nu acoperă totul

Chiar dacă nori negri

Sperie păsări

Şi fiarele câmpului

Nevăzătoare în noapte

Aleargă cu viteza blestemului.

Spre Pompei voi păşi grijuliu.

Vechi comandat de armate de vis,

Ostaşii neliniştii mele

Vor mărşălui cântând osanale.

Nu tot ce arde sub Soare

Se schimbă-n cenuşă

Iar pasărea Phefenix

Nu e poveste

Cum nici eu nu eram doar umbră

Când te-am aşteptat la fântână.

Nu apă ceream,

Eram obosit

De lungile drumuri,

Şerpuitoarele căi,

Lătratul de câini

Îmi spărsese timpanul,

Lupi depărtaţi îşi lingeau flămândele răni,

Harpa suna ca o sârmă-nvechită,

Vocea doar putea

Să îngâne chemarea.

Poţi să vii sau să pleci,

Cresc aripi

Şi vântul adie.

Cenuşa ajunsă în nori

Reînvie.