Bună dimineaţa, Creola.
Nici nu credeam că te mai văz azi
După ce ai dansat toată noaptea
De se rugau îngerii să nu cazi
Că nu te răsuceai ca fecioara
În jurul aceluiaş vis
Te înşurubai ca uraganul oceanic
De parcă avea punctul fix în abis
Eu şedeam ca babele la balcon
Într-un fotoliu vechi, dar cu stil
Şi pricepeam cum a căzut în abateri
Cu o fătă, preşedintele Bil
Salonul pentru tine era prea mic
Şi ai plecat la pas ca o astră,
Pasăre fără aripi, dar cu idee
Cum o văzu Brâncuş pe măiastră
Ideea ta era zborul în sine
Cum viaţa curge în viţa de vie.
Incapabil să te păstrez între braţe
Scriu în zori de zi poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu