Pagini

duminică, 2 februarie 2014

Visul orbului


Mă obişnuisem cu dragostea
Ca orbul cu bastonul
În care se sprijină.

Nu era unul alb,
Pe care să-l vadă lumea
Şi nici nu opream trecătorii
Lumii acesteia să-mi citească poemele
În care povesteam,
Fără subiect dar cu multe predicate,
Cât este de minunat
Să vezi în fiecare dimineaţă
Zâmbete.

Le vedeam mângâindu-mi mâinile,
Dosul palmelor
Pe care le vei atinge
Când nu voi mai fi orb.

Renunţă la tristeşe,
Pasăre cu infinite pene

Neatinse de foc.

Niciun comentariu: