Nu din pământ ies
versurile,
Metafora cu
izvorul din care ţânesc
Este o eroare a
celor care stau cu ochii
Holobaţi pe
poezie şi vor s-o pipăie
Înainde de viol.
Poetul e
Singurul care nu
a primit
Drept de
moştenire
Pe pământ.
Lui i s-a suflat peste
gene
Culoarea roz
Din aripa unui
înger
Şi tot întinge în
oceanul disperării.
Casă i s-a făcut
din trestii,
Acoperiş din
frunze de nuc
Şi uneori pălăria
unei ciuperci
Îl mai ferşte de
arşiţă.
Nici din cer nu vine poezia,
Poetul fiind
inconştient
Călcător de lege.
Nu mai mă întreba,
copilo,
Că nu ştiu
secretul,
Tocmai voiam să
scriu ceva
Despre tăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu